E ziua Ta, Isuse dragă...
E zi de rugă și adorare,
E ziua-n care Tu, din slavă,
Cobori aici, în Adunare.

E ora-n care-ntreg pământul,
Trezit de-o sfântă înviorare,
E ora-n care tot genunchiul
Se pleacă jos pentru-nchinare.

Coboară, Doamne, dintre aștri,
Dezbracă-Ți iar haina divină,
Pătrunde-n inimile noastre
Și ni le umple de lumină.

Coboară, Doamne, printre noi
Și-adu și Cerul pe pământ,
Că-aici ne zbatem în nevoi,
Vino cu Duhul Tău cel sfânt.

Vino la noi cu a Ta iubire,
Ce n-are margini și sfârșit.
Ca Tine, Doamne, în astă lume,
Nu-i nimeni vrednic de iubit.

Va fi atunci o-mbrățișare
Cum nu s-a pomenit nicicând
Și-o bucurie-atât de mare
N-a fost în cer, nici pe pământ.

Întreaga noastră alcătuire,
De plinul-acelei fericiri,
Va arde-n ea întreaga fire
Și-o va schimba în mari iubiri.

Iubirea-i unitatea noastră
Și-n Tine izvoru-i nesecat.
Nu îngădui să se destrame
Ce până acum prin Har ne-ai dat.

Nu lăsa inimile noastre
Să-nghită gândurile firii
Și-a fărădelegii duhuri rele
Să stingă candela iubirii.

Căci noi, pe brațul Tău puternic,
Ne-am pus nădejdea-n al Tău Har.
Pune-ntr-al lumii întuneric
Și noi, un zid, un stăvilar.

Și-nalță-l tot mai sus, Tu, Doamne,
Fă-l mai puternic, mai înalt,
Să nu-l mai trecem niciodată
Și-n lume să ne-ntoarcem iar.

Căci, Doamne, ce ar fi viața
În lumea asta de tristeți,
Dacă nu vii cu înviorarea
Și cu-a iubirii frumuseți?

Cum am purta a ei povară?
Cine ne-ar șterge lacrima?
Cine ne-ar face-o mai ușoară,
Dacă n-ar fi iubirea Ta?

Nu dorim bogăția lumii,
Ci vino numai Tu la noi.
Să nu Te-avem decât pe Tine,
Să fim doar singuri amândoi.